Recunoașteți: când vin primele frunze ruginii și simțim primul fior rece de octombrie, nu doar garderoba suferă o transformare radicală, ci și relația noastră profundă, pasională… cu ceara, lama de ras și scaunul de la pedichiură.
Pentru că da, să fim sinceri până la capăt: epilatul și pedichiura au o perioadă limitată cerută de societate. De obicei, vara, când totul este la vedere. În restul anului? Păi, intră în regimul de economie energetică și conservare a speciei!
Mitologia anotimpurilor: De ce vara da și iarna ba?
Dacă ar fi să facem un studiu sociologic pe această temă, am descoperi că iarna se activează un scut invizibil de invizibilitate. Iată câteva motive incontestabile pentru care corpul nostru decide să intre în inhibiție estetică timp de șase luni:
Pantaloni cu polar și trei rânduri de șosete: Iarna, șansele ca cineva să ne vadă gleznele sau pulpele tind matematic spre zero. Picioarele noastre sunt înfășurate în straturi atât de groase de bumbac, lână și blană ecologică încât nici un geolog nu le-ar mai putea analiza straturile.
Hibernarea estetică: Așa cum urșii își pun strat de grăsime, noi ne punem strat de… mă rog, lăsăm natura să-și urmeze cursul. Părul de pe picioare devine o păturică suplimentară, ecologică și complet gratuită împotriva crivățului. Căldură naturală, fraților!
Războiul cu ciorapul mat de 100 DEN: Când reușești în sfârșit să te lupți dimineața cu un ciorap mat, negru, gros și strâns pe picior, ultimul lucru la care te gândești e dacă ai pielea fină ca mătasea sub el. Ciorapul ăla oricum ar rade și o piatră ponce, darăminte firele rătăcite!
Anotomia unei pedichiuri de iarnă
Să vorbim puțin despre unghii. Vara, pedichiura este o operă de artă: culori neon, ojă semipermanentă care rezistă la nisip, pietricele, model cu palmieri sau scoici.
Iarna? Iarna, unghiile de la picioare trăiesc o viață secretă, întunecată. Nimeni nu le vede. Ele devin… minimaliste. Se aleg cu o tăiere rapidă, din an în Paște și cu o ojă roșu închis sau pur și simplu „au, mi-a intrat degetul mare în vârful bocancului”. Nimeni nu judecă în întunericul cizmei de iarnă!
În așteptarea primăverii…
Și uite așa trec lunile. Ne bucurăm de ciocolată caldă, seriale sub pătură și libertatea de a nu ne uita la ceas pentru a programa epilatul dinaintea unei ieșiri spontane la terasă (pentru că terasele sunt acum cu calorifere cu gaz).
Până la prima zi cu 25 de grade din luna mai, când vom urla disperați în fața oglinzii: „Unde e epilatorul?! Cât a costat abonamentul la sală? Și de ce mi se pare că ghearele mele au intrat pe mutație genetică și vor să preia controlul asupra șosetelor?!
